ZAFLÁ, záflu, vb. I. (Înv.) Afla. (prep. za^1 + vb. afla) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zagaie’
ZAGÁIE s.f. Suliţă la popoarele primitive. (din fr. zagaie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘zagalna’
ZĂGẤLNĂ s.f. (Var.) |Zăgârnă|Zăgârnă|. Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zagalui’
ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zagaluire’
ZĂGĂLUÍRE s. f. v. zăgălui. [Sinonime] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘zagaluit’
ZĂGĂLUÍT adj. v. zăgălui. [DER] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘zagan’
ZĂGÁN, zăgani, s.m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zagara’
ZAGARÁ, zagarale, s.f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zagarea’
ZĂGĂREÁ, zăgăréle, s.f. (Var.) |Zagara|Zagara|. Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zagarna’
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s.f. (Reg.) Săculeţ de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române