Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la |mediumurile|medium| care în timpul somnului |hipnotic|hipnotic| vorbesc limbi necunoscute de ei. (din germ. Xenoglossie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGRAFÍE s.f. Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de |fotoconductibilitate|fotoconductibilitate|, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar şi obiectul tipărit. (din fr. xénographie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOLÍT, xenolite, s.n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relaţiilor dintre gazdă şi stadiile |ontogenetice|ontogenetic| ale unui parazit specific. (din germ. Xenologie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s.m. şi f. Persoană care are o preferinţă deosebită pentru străini şi pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

XENOMANÍE, xenomanii, s.f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOMÓEF, -Ă adj. (despre minerale) care prezintă xenomorfie. (< fr. xénomorphe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOMÓRF, -Ă, adj. (Despre minerale) Care prezintă |xenomorfie|xenomorfie|. (din fr. xénomorphe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta şi sub altă formă decât cea obişnuită. – Din fr. xénomorphie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române