Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

XENOGENÉTIC, -Ă, xenogenetici, -e, adj. (Biol.) 1. Care ţine de |xenogeneză|xenogeneza|. 2. (Med.) Provocat de către un corp străin. (cf. engl. xenogenetic, fr. xénogénétique) [def. MW, TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariţie a unor descendenţi deosebiţi |fenotipic|fenotipic| de părinţi. (din fr. xénogenèse) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la |mediumurile|medium| care în timpul somnului |hipnotic|hipnotic| vorbesc limbi necunoscute de ei. (din germ. Xenoglossie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGRAFÍE s.f. Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de |fotoconductibilitate|fotoconductibilitate|, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar şi obiectul tipărit. (din fr. xénographie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOLÍT, xenolite, s.n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relaţiilor dintre gazdă şi stadiile |ontogenetice|ontogenetic| ale unui parazit specific. (din germ. Xenologie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s.m. şi f. Persoană care are o preferinţă deosebită pentru străini şi pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

XENOMANÍE, xenomanii, s.f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din fr. xénomanie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOMÓEF, -Ă adj. (despre minerale) care prezintă xenomorfie. (< fr. xénomorphe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme