Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

VĂCĂRÉL s. v. |fluierar|fluierar|, |prundăraş|prundăraş|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut şi a păzi vacile. – Din |văcar|văcar|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÍCĂ s. v. |ciuin|ciuin|, floarea-călugărului, odagaci, săpunariţă. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCĂRÍE^1, văcării, s.f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit şi amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÍME s.f. Multe vite mari la un loc. – Din vacă + suf. -ăr-ime. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

VĂCĂRÍT s.n. Dare care se plătea în evul mediu în Ţara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂRÍŢĂ, văcăriţe, s.f. Femeie care duce la păscut şi păzeşte vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACÁRM, vacarmuri, s.n. |Zgomot|Zgomot| asurzitor, |hărmălaie|hărmălaie|. – Din fr. vacarme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCÁRUL s. art. v. |alcor|alcor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂCĂRÚŞ, văcăruşi, s.m. Ciupercă comestibilă care creşte pe trunchiuri de fag şi de stejar (Polyporus brumalis). Sursa: Dicţionarul limbii române moderne