Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

VACÁT, vacaturi, s.n. |Pagină|Pagină| albă, intenţionat netipărită, din interiorul unei lucrări. – Din germ. Vakat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACAŢÍE s. v. |salcâm|salcâm|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VACAŢIÚNE s.f. v. |vacaţie|vacaţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

VACCÍN, vaccinuri, s.n. 1. Produs biologic preparat din |germeni|germen| |patogeni|patogen| sau din secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta |imunitate|imunitate| împotriva bolilor infecţioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. %vaccino%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un |vaccin|vaccin|. – Din fr. vacciner. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi |vaccinat|vaccina|. – Din fr. vaccinable. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁL, -Ă, vaccinali, -e, adj. (Rar) Care aparţine |vaccinului|vaccin|, privitor la vaccin; care serveşte la prepararea vaccinului. – Din fr. vaccinal. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁRE, vaccinări, s.f. Acţiunea de a vaccina; vaccinaţie. – V. |vaccina|vaccina|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINÁŢIE, vaccinaţii, s.f. |Vaccinare|vaccinare|. – Din fr. vaccination. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

vaccinatór s. m., adj. m., pl. vaccinatóri; f. sg. şi pl. vaccinatoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române