Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

vaccinélă s. f., g.-d. art. vaccinélei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccínic adj. m., pl. vaccínici; f. sg. vaccínică, pl. vaccínice Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinifórm adj. m., pl. vaccinifórmi; f. sg. vaccinifórmă, pl. vaccinifórme Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACCINO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) |vaccin|vaccin|”, „de vaccin”. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus - de la vacă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

vaccinofobíe s. f., pl. vaccinofobíi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinogén adj. m., pl. vaccinogéni; f. sg. vaccinogénă, pl. vaccinogéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinogenéză s. f., pl. vaccinogenéze Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinoprofilaxíe s. f., pl. vaccinoprofilaxíi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACCINOSTÍL s.n. (Med.) |Lanţetă|Lanţetă| pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle]. Sursa: Dicţionar de neologisme

VACCINOTERAPÍE s.f. Metodă de |imunizare|imunizare| activă a organismului uman şi animal sau de tratare a unor boli prin administrare de |vaccinuri|vaccin|. – Din fr. vaccinothérapie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române