Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

văcí, văcésc, vb. IV refl. (reg.) a se întinde, a se culca. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

vacilánt adj. m., pl. vacilánţi; f. sg. vacilántă, pl. vacilánte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACS, vacsuri, s.n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălţămintei de piele şi al hamurilor; p.ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. şi fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălţămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) şi a o lustrui. – Vacs + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁCSUÍRE s.f. Acţiunea de a văcsui. – V. văcsui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCSUÍT, -Ă, văcsuiţi, -te, adj. (Despre încălţăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) şi lustruit. – V. văcsuit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

văcsuitoáre s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s.m. şi f. |Lustragiu|Lustragiu|. [Pr.: -su-i-] – |Văcsui|Văcsui| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

vacublíţ s. n. (sil. -bliţ), pl. vacublíţuri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACUITÁTE s.f. (Livr.) Starea, însuşirea a ceea ce este gol, |vid|vid|. [Pr.: -cu-i-] – din fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române