foto ICR.ro
Decernarea Premiului Internațional de Literatură Francofonă Benjamin Fondane
Ediția a XII-a
Joi 12 octombrie, ora 19:30
Institutul Cultural Român de la Paris
1 rue de l’Exposition, 75007 Paris
Intrarea este liberă
Programul serii
Prezentarea expoziţiei „Exodus. Regard sur Benjamin Fondane” de Anca Seel
Prezentarea şi decernarea Premiului Benjamin Fondane de către Magda Cârneci
Lectură din textele lui Benjamin Fondane de Laurent Joly
Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Organizatia Internaţională a Francofoniei şi Asociaţia Benjamin Fondane, acordă anual Premiul Internaţional de Literatură Francofonă Benjamin Fondane.
Premiul este decernat în memoria lui Benjamin Fondane (B.Fundoianu), poet și filosof de origine română, promotor cunoscut al existențialismului în spațiul francez interbelic, mort în mod tragic la Auschwitz în 1944. Este acordat în fiecare an unui scriitor de expresie franceză a cărui limbă maternă nu este franceza. Ceremonia de decernare va avea loc cu ocazia prezentării expoziţiei „Exodus. Regard sur Benjamin Fondane” de Anca Seel, la Galeria ICR Paris.
Până în prezent, Premiul Fondane a fost acordat următorilor scriitori, toți cunoscuți și reputați în lumea culturală franceză : Petr Kral (de origine cehă, în 2006), Abdelwahab Medeb (de origine tunisiană, 2007), Nimrod (de origine tchadiană, în 2008), Linda Lé (de origine vietnameză, în 2009), Jean Mettelus (de origine haitiană, în 2010), Abdellatif Laabi (de origine marocană, în 2011), Jean Portante (de origine italo-luxemburgheză, în 2012), Nicole Brossard (de origine canadiană, în 2013) și Luis Mizon (de origine chiliană, în 2014), Seyhmus Dagtekin (de origine kurdă, 2015) şi Gabriel Okoundji (de origine congoleză, 2016).
Juriul Premiului internaţional de literatură francofonă Benjamin Fondane este alcătuit din următoarele persoane: André Velter (poet și traducător, redactor la Radio France Culture, conducătorul colecțiilor Poésie și L’Arbalette la editura Gallimard), Jacques Darras (poet, eseist, traducător, fost profesor universitar, președintele Festivalului/Târg anual de poezie Marché de la poésie din Paris), Jean-Pierre Siméon (poet, dramaturg, președintele festivalului anual Printemps des poètes din Franța), Michel Carassou (editor, directorul editurii Non Lieu din Paris, președintele asociației Fondane din Paris și promotorul operei lui Fondane în Franța) și Magda Cârneci (poetă și prozatoare, fost director al ICR Paris, președinte al PEN Club România).
Nominalizaţii 2017 la Premiul internaţional de literatură francofonă Benjamin Fondane sunt : Rodica Draghincescu, Samira Negrouche, Tahar Bekri, al Hamdani, Ananda Devi, René Depestre, Hedi Kadour.
Benjamin Fondane (Iaşi 1898 – Auschwitz 1944) aparţine unei linii de scriitori români care au ales limba franceză. În 1923 se instala la Paris şi se impunea ca poet şi gânditor existenţial. Scriitor deja cunoscut în România, Fondane se stabileşte la vârsta de 25 ani. Este, deopotrivă, poet şi filozof, critic literar, dramaturg şi cineast. Evident, « modern », atent la avangardă, se ţine la distanţă de şcoli şi doctrine, de mişcări politice şi literare. Într-adevăr, dacă Fondane este profund marcat de curentele intelectuale şi artistice ale timpului său, el se indoieste şi se ţine departe de ele şi îşi cauta vocea sa, răspunsul său personal la întrebările atemporale, cât şi la intrebările epocii. Clarviziunea sa nu poate evita destinul tragic : deportat la Auschwitz, este asasinat în camera de gazare de la Birkenau, în 2 sau 3 octombrie 1944.
« Da, am fost un om ca ceilalţi », scria Fondane într-o epocă în care umanitatea multora era ultragiată. Tema « un om printre oameni » a fost aleasă pentru acest colocviu pentru că este o temă federatoare, deoarece permite reunirea unor comunicări pe teme variate care se referă atât la scrierile în limba română, cât și la cele în limba franceză ale lui Fondane, dar mai ales pentru că exprimă aspectul cel mai important din gândirea lui Fondane : lupta împotriva a tot ce se opune plenitudinii fiinţei umane. Aflat în centrul operei sale, poetice sau filozofice, omul nu este o abstracţiune, ci un individ concret, o fiinţă singulară care nu încetează să lupte penjtru libbertatea și demnitatea sa.
