ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină şi pentru a îndepărta razele într-o anumită direcţie. – Din fr. abat-jour. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abalda’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABÁLDĂ s. v. |depozit|depozit|, |magazie|magazie|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘abalienare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abalienáre s. f. pierdere, diminuare marcată şi evidentă a facultăţilor mintale. (după engl. abalienation, lat. abalienatio) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abanat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂNAT s.n. v. |bănat|bănat|. Sursa: Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) – Termeni regionali
Definitie ‘abandon’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandona’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ** a neglija, a lăsa în voia… II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abandonare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; |părăsire|părăsire|. – V. |abandona|abandona|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandonat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ** Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat^2. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandonic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abanos’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; |eben|eben| (Dyospyros). * Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române