abarticulár, -ă adj. situat în vecinătatea unei articulaţii. (< fr. abarticulaire) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abataj’
abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abatator’
ABĂTĂTÓR adj. v. |activ|activ|, |harnic|harnic|, |muncitor|muncitor|, |neobosit|neobosit|, |neostenit|neostenit|, |silitor|silitor|, |sârguincios|sârguincios|, |sârguitor|sârguitor|, |vrednic|vrednic|, |zelos|zelos|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘abatatura’
abătătúră, abătături, s.f. (înv.) gând ascuns, intenţie netrebnică. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘abate’
ABÁTE^1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatere’
ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate^2 şi rezultatul ei. * Expr. Abatere de la regulă = excepţie. ** Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ** (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – V. |abate^2|abate|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatesa’
ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriţă care conduce o abaţie. – Din lat. abbatissa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatial’
abaţiál, -ă adj. care aparţine unei abaţii. (< fr. abbatial, lat. abbatialis) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abatie’
ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu |averea|avere|, domeniile ei), condusă de un |abate^1|abate| sau o |abatesă (1)|abatesă| şi depinzând de un |episcop|episcop| sau direct de |papă^2|papă|. – Din it. ab(b)azia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatiza’
ABATÍZĂ, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în pământ. – Din fr. abattis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române