abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ** a neglija, a lăsa în voia… II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abandonare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; |părăsire|părăsire|. – V. |abandona|abandona|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandonat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ** Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat^2. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandonic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abanos’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; |eben|eben| (Dyospyros). * Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abataj’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abatator’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂTĂTÓR adj. v. |activ|activ|, |harnic|harnic|, |muncitor|muncitor|, |neobosit|neobosit|, |neostenit|neostenit|, |silitor|silitor|, |sârguincios|sârguincios|, |sârguitor|sârguitor|, |vrednic|vrednic|, |zelos|zelos|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘abatatura’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abătătúră, abătături, s.f. (înv.) gând ascuns, intenţie netrebnică. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘abate’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABÁTE^1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române