ABER(O)- elem. „a se abate”, „a se îndepărta”. (< fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘aberometru’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
aberométru s. n. instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale. (< fr. aberromètre) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘aberoscop’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABEROSCÓP, aberoscoape, s.n. Instrument care serveşte la observarea defectului de |distorsiune|distorsiune| pe care îl prezintă un ochi anormal. – Din fr. aberroscope. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abhora’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea |ură|ură|, |dezgust|dezgust|, |aversiune|aversiune| faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abhorare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abhoráre s. f., g.-d. art. abhorării Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘abia’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abieluta’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIELÚŢA adv. (Reg.) Diminutiv al lui abia. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘abientin’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIENTÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abietacee’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIETACÉE s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; |abietinee|abietinee|, |pinacee|pinacee|. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abietin’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abietín s. n. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. abiétin) Sursa: Marele dicţionar de neologisme