ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abieluta’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIELÚŢA adv. (Reg.) Diminutiv al lui abia. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘abientin’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIENTÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abietacee’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIETACÉE s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; |abietinee|abietinee|, |pinacee|pinacee|. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abietin’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abietín s. n. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. abiétin) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abietinee’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIETINÉE s.f. pl. |Abietacee|Abietacee|. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abil’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ** Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘m’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
M s.m. invar. A şaisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană |sonantă|sonanta| |oclusivă|oclusiva| |nazală (2)|nazal| |bilabială|bilabial|). [Pr.: me]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘ma’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂ interj. v. măi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘müsli’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
M’ÜSLI s.n. Preparat culinar cu mare valoare nutritivă, creat în sec. 19 de medicul elveţian Bircher-Benner, numit de aceea şi Birchermuesli, constând din fulgi de ovăz înmuiaţi în lapte, cu adaos de suc de lămâie, mere rase sau alte bucăţele de fructe proaspete şi seminţe uleioase (miez de nucă, migdale) măcinate; p. restr. amestec de fulgi de ovăz, fructe deshidratate şi seminţe uleioase, comercializat sub această denumire. din germ. Müsli < germ. elv. Müesli, dim. al lui Mues pt. germ. Mus = piure (de fructe, de legume etc.). [et. DWdDS, 10 B.] Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ