Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

LÁBĂ, labe, s.f. 1. Parte a piciorului de la |gleznă|gleznă| în jos la animalele |patrupede|patruped| şi la om; partea piciorului pe care calcă păsările (|palmipede|palmiped|); p. gener. picior (al unor animale). * Compuse: laba-mâţei = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care creşte prin pădurile umbroase şi umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă |comestibilă|comestibil| mare cu tulpina albă, groasă şi cărnoasă; creasta-cocoşului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâstei = a) mică plantă |erbacee|erbacee| cu flori roşii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ** (Mar.) Labă-de-pisică = încreţitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. şi depr.) Mână. * Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăţa (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreţia cuiva. – Din magh. láb. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române