Categorie DEX N

Definitie ‘nabusire’

NĂBUŞÍRE, năbuşiri, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuşi. – V. |năbuşi|năbuşi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabisti’

NABÍŞTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârşitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică şi simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi - numele unui profet]. Sursa: Dicţionar de neologisme

Definitie ‘na’

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ţine! * Expr. Na-ţi-o (bună) sau na-ţi-o frântă (că ţi-am dres-o) se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepţie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ** Exclamaţie care însoţeşte gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulţumire, surprindere faţă de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri şi cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. %na%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabusi’

NĂBUŞÍ, nắbuş, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) |sufoca|sufoca|, a (se) |înăbuşi|înăbuşi|. ** Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfăşurarea sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ** Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a |inunda|inunda|; a |invada|invada|. ** Despre sânge, lacrimi) A |podidi|podidi|. – Cf. scr. %nabušiti.% Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabism’

nabísm s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘n’

N s.m. invar. A şaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană |nazală (2)|nazal| |dentală|dentala|). [Pr.: ne, en]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabuseala’

NĂBUŞEÁLĂ, năbuşeli, s.f. (Pop.) Căldură mare; |zăduf|zăduf|, |zăpuşeală|zăpuşeală|. – |Năbuşi|Năbuşi| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabia’

năbiá, vb. I refl. (reg.) 1. a-şi mări volumul, a se umfla când este băgat în apă. 2. a se sătura de ceva; a se îngreţoşa. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘nabuc’

NĂBÚC s.n. |Imitaţie|Imitaţie| de piele de |antilopă|antilopă|, de obicei de culoare albă, cu aspect |mat|mat|, catifelat, obţinută din piele de |bovine|bovin|. [Var.: nubúc s.n.] – Din germ. Nubuk. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘nabedernita’

NABEDÉRNIŢĂ, nabederniţe, s.f. Bucată de ţesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena |Învierii|inviere|, purtată la |brâu|brâu| de |arhierei|arhiereu| sau de unii |preoţi|preot| la ceremonii. [Var.: nebedérnică s.f.] – Din sl. nabedrĩnica. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române