Categorie DEX M

Mierea cruda pura

Probabil cel mai consumat produs apicol, mierea este cu adevarat un aliment miraculos datorita multiplelor sale proprietati. Este emolienta, este folosita pentru tratarea bolilor respiratorii, intestinale si renale.

Este considerata a fi cel mai bun energizant natural cu un gust deosebit de placut.

Mierea are proprietati antioxidante si anti-bacteriale si poate fi consumata cu succes atat de cei mici cat si de persoanele in varsta, pentru stimularea sistemului imunitar.

Definitie ‘macani’

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A |măcăi|măcăi|. – Mac^1 + suf. -ăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macacai’

măcăcăí, pers. 3 sg. măcắcăie, vb. IV (reg.) a striga aşa cum strigă caprele. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘macama’

MACÁMĂ, macame, s.f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macac’

MACÁC, macaci, s.m. Numele mai multor specii de maimuţe mici, cu capul turtit şi cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparţine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macaroana’

MACAROÁNĂ, macaroane, s.f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricaţie industrială, în formă de tuburi lungi şi subţiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. %maccherone%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macali’

MĂCĂLÍ vb. v. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘macabru’

MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morţi, care aminteşte de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macaret’

macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘macaleandru’

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s.m. Pasăre mică |migratoare|migrator| şi cântătoare, cu |penajul|penaj| cenuşiu şi cu fruntea, părţile laterale ale capului, ale gâtului şi pieptului roşii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. %makoliandra%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române