IAHNÍE, iahnii, s.f. |Fel de mâncare|mâncare| scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din peşte sau din carne. [Var.: iacníe, -ii s.f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IAC, iaci, s.m. |Mamifer|Mamifer| |rumegător|rumegător| din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună şi cu o cocoaşă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iagmalodisí, iagmaladisésc, vb. IV (înv.) a jefui, a prăda. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

IABRÁŞ, -Ă adj. v. |abraş|abraş|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iágăr, iágări, s.m. (reg., înv.) vânător (în armata austro-ungară). Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

iabáşa (iaváşa), iabaşále, s.f. (reg.) cleşte de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvaşi când se potcovesc. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

IÁDEŞ, iadeşuri, s.n. |Os|Os|, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ** |Rămăşag|Rămăşag| care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iabangíu, iabangíi, s.m. (înv.) străin, venetic. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

IÁDĂ, iede, s.f. |Puiul|Pui| de sex feminin al |caprei|capra|. – Din ied. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme