Categorie DEX I

Definitie ‘iada’

IÁDĂ, iede, s.f. |Puiul|Pui| de sex feminin al |caprei|capra|. – Din ied. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iaba’

iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘iad’

IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele |păcătoşilor|păcătoş| ar fi supuse la |chinuri|chin| veşnice; infern, gheenă. ** Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ia’

IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenţia ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă^1! uite! vezi! ian! * Expr. Ia aşa = numai aşa, fără nici o intenţie precisă. 3. Arată indiferenţa faţă de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colţ. Cf. bg. %ja%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iactanta’

iactánţă s. f. (sil. iac-), g.-d. art. iactánţei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘i’

I^1 s.m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, |nerotunjită (2)|nerotunjit|, din seria anterioară (3)). * Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esenţialul într-o discuţie, a (nu) sublinia faptele semnificative. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iactant’

IACTÁNT, -Ă, iactanţi, -te, adj. (Rar) |Înfumurat|Înfumurat|, |îngâmfat|îngâmfat|. – Din lat. jactans, -ntis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iacobinism’

IACOBINÍSM s.n. |Doctrina|Doctrina| |iacobinilor (2)|iacobinilor (2)|. – Din fr. jacobinisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iacobin’

IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. |Călugăr|Călugăr| |dominican|dominican|. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘iaco’

IACÓ s. m. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care cloceşte în scorburile de mangrove. (