XANTODÉRM, -Ă, adj. (Persoană) Cu pielea galbenă * Rasă xantodermă = rasă galbenă. (cf. fr. xanthoderme) [def. şi Trésor de la Langue Française] Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOCROMÍE s.f. (Med.) Coloraţie în galben până la maro a serului sângelui. – Din germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTOCROMÁTIC, -Ă, xantocromatici, -ce, adj. (Med.) Colorat în galben. – Din fr. xanthochromatique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTOCLÓR, -Ă, adj. De culoare gălbuie-verde. (din lat. xanthochlorus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOCÍT, xantocite, s.n. (Biol.) Celulă (1) care conţine pigment galben. – Din fr. xanthocyte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTO-, xant-, -xantínă, elem. „Galben, gălbui”. (din fr. xanth/o/-, -xanthine, cf. gr. xanthos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÍSM s.n. Coloraţie galbenă. (din fr. xanthisme) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÍPĂ s.f. Femeie rea, cicălitoare; |megeră|megera|. (din engl. xanthippe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTINURÍE, xantinurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă de xantină în urină, cantitate de xantină prezentă în urină. – Din fr. xanthinurie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române