Categorie DEX T

Definitie ‘tabacar’

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Specialist în |tăbăcitul|tabaci| pieilor. – Din |tabac^2|tabac| + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘tabac’

TABÁC^1, tabacuri, s.n. |Tutun|Tutun| măcinat, care se |aspiră|aspira| pe nas. ** (Reg.) Tutun de fumat. ** (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘taba’

TÁBĂ s. v. |chip|chip|, |efigie|efigie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tab’

TAB, taburi, s.n. Vehicul militar (Transportor Amfibiu Blindat). Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

Definitie ‘têteàtête’

TÊTE-À-TÊTE loc.s. (|Franţuzism|Franţuzism|) Convorbire între patru ochi. ** Întâlnire a două persoane. ** Conversaţie intimă. [

Definitie ‘ta’

ŢA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele şi oile. – Onomatopee. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘t’

T s.m. invar. A douăzeci şi patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană oclusivă|oclusiva| |dentală|dentala| surdă (2)). [Pr.: te]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabalusca’

TĂBĂLÚŞCĂ s. v. |căţeluşă|căţeluşă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tabaceala’

TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. |Argăseală|Argăseală|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘tabalusa’

TĂBĂLÚŞĂ s. v. |căţeluşă|căţeluşă|. Sursa: Dicţionar de sinonime