jabrínă s.f. (reg.) plantă de apă stătătoare, ce se întinde ca o pânză; mătasă, lână (în sintagma jabrina broaştei = mătasa (lâna) broaştei). Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Categorie DEX J
Definitie ‘jabracie’
jabracíe s.f. (reg.) faptă rea, mişelie, ticăloşie, potlogărie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘jabrac’
JABRÁC, jabraci, s.m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘jabra’
JÁBRĂ, jabre, s.f. v. javră. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jabou’
JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jabotiera’
jabotiéră s.f., pl. jabotiére Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘jaborandi’
JABORÁNDI s.m. invar. |Pilocarp|Pilocarp|. ** Substanţă sudorifică extrasă obişnuit din acest arbust. [< fr. jaborandi < cuv. guarani]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘jabiru’
JABIRÚ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘jabie’
JABIE, jabii, s.f. Muşchi care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl). Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘jaba’
JÁBĂ interj. v. |marş|marş|. Sursa: Dicţionar de sinonime