Categorie DEX E

Excavator

Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. Sursa: DEX ’09 (2009)

sau

Mașină mare care sapă și încarcă pământul scos din săpătură. [Pron. ecs-ca-, var. escavator s.n. / cf. fr. excavateur, rus. ekskavator]. Sursa: DN (1986)

sau

Mașină autopropulsată folosită la săparea și încărcarea solului, a zăcămintelor minerale etc. / fr. excavateur
Sursa: NODEX (2002)

Click pe cuvant pentru a vedea cum arata un excavator.

Definitie ‘ebosor’

EBOŞÓR \~ă (\~i,\~e) (despre piese, lingouri etc.) Care se prelucrează la cald (prin aşchiere, prin găurire etc.). Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

Definitie ‘ebenacee’

EBENACÉE \~ f. 1) pl. Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare închisă, dur şi foarte preţios. 2) Arbore din această familie. /

Definitie ‘ebosoar’

EBOŞOÁR, eboşoare, s.n. 1. Spatulă din lemn, fier sau os, cu care sculptorii modelează |argila|argila|, ceara etc. 2. daltă folosită de olari, |dulgheri|dulgher| etc. – Din fr. ébauchoir. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘eben’

EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din |abanos|abanos|, şi intrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ebosator’

eboşatór s. m., pl. eboşatóri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘ebdomadar’

EBDOMADÁR, -Ă, ebdomadari, -e, adj., s.n. V. |hebdomadar|hebdomadar|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ebosare’

EBOŞÁRE, eboşări, s.f. Acţiunea de a eboşa şi rezultatul ei. – V. |eboşa|ebosa|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ebarbare’

ebarbáre s. f., g.-d. art. ebarbării Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘ebosa’

EBOŞÁ, eboşez, vb. I. Tranz. A lamina un |lingou|lingou| în scopul |suprimării|suprima|, prin |comprimare|comprima|, a golurilor intrerioare sau |uniformizării|uniformiza| materialului respectiv. – Din fr. ébaucher. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române