Categorie DEX H

Definitie ‘habenula’

habenúlă s. f., pl. habenúle Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘haba’

HÁBĂ s. v. |clacă|clacă|, |şezătoare|şezătoare|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘habeascorpus’

HÁBEAS CÓRPUS s.n. (În legislaţia unor ţări) |Drept|Drept| care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării |arbitrare|arbitrar|, permiţând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în faţa unui |magistrat|magistrat| care urmează să decidă asupra legalităţii arestării. [Pr.: há-be-as cór-pus] – Expr. lat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ha’

HA interj. 1. |Exclamaţie|Exclamaţie| care exprimă: surprindere; mulţumire; satisfacţie (răutăcioasă). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ** Nu-i aşa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvânt care |imită|imită| |râsul|râs| în |hohote|hohot|. – Onomatopee. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘habauci’

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) |zăpăci|zăpăci|, a (se) |năuci|năuci|. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘h’

H s.m. invar. A zecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |laringală|laringal|, |velară|velar| sau |palatală (2)|palatal|). * Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acţiuni. [Pr.: ha]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘habauc’

HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) |Năuc|Năuc|, |buimac|buimac|, |zăpăcit|zăpăcit|; p. ext. prost; nebun. * Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial. habóka şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘habotnic’

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care respectă cu |scrupulozitate|scrupulozitate| exagerată |prescripţiile|prescriptie| |religiei|religie|; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreieşti «Habad»”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘habatic’

hăbătíc, hăbătícuri, s.n. (reg.) mâncare rău gătită; hăluigă. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘haboca’

HABÓCA s.f. (Reg.; în loc. adv.) Cu haboca = |cu sila|sila|, |cu forţa|forţa|. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române