Categorie DEX R

Definitie ‘röntgenologa’

röntgenológă s. f., pl. röntgenológe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘röntgenolog’

röntgenológ s. m., pl. röntgenológi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘röntgendiagnostic’

röntgendiagnóstic s. n., var. (după alte surse) |roentgendiagnostic|roentgendiagnostic| Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

Definitie ‘röntgencinematografie’

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘röntgen’

RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. * Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ra’

RĂ adj.f. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

Definitie ‘r’

R s.m. invar. A douăzeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană|consoană| |sonantă|sonantă| |lichidă|lichid| (3) |vibrantă|vibrant| (1) |dentală|dentală|). [Pr.: re]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘rablau’

rablắu, rablắi, s.m. (reg.) 1. hoţ; om periculos. 2. om voinic şi prost. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘rabicond’

RABICÓND adj. v. |îmbujorat|îmbujorat|, |împurpurat|împurpurat|, |înroşit|înroşit|, |roşu|roşu|, |rumen|rumen|, |rumenit|rumenit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘rabatere’

RABÁTERE s.f. v. |rabatare|rabatare|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române