röntgenológă s. f., pl. röntgenológe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Categorie DEX R
Definitie ‘röntgenolog’
röntgenológ s. m., pl. röntgenológi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘röntgendiagnostic’
röntgendiagnóstic s. n., var. (după alte surse) |roentgendiagnostic|roentgendiagnostic| Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘röntgencinematografie’
RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘röntgen’
RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. * Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘ra’
RĂ adj.f. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘r’
R s.m. invar. A douăzeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană|consoană| |sonantă|sonantă| |lichidă|lichid| (3) |vibrantă|vibrant| (1) |dentală|dentală|). [Pr.: re]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘rablau’
rablắu, rablắi, s.m. (reg.) 1. hoţ; om periculos. 2. om voinic şi prost. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘rabicond’
RABICÓND adj. v. |îmbujorat|îmbujorat|, |împurpurat|împurpurat|, |înroşit|înroşit|, |roşu|roşu|, |rumen|rumen|, |rumenit|rumenit|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘rabatere’
RABÁTERE s.f. v. |rabatare|rabatare|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române