şăbăcít^1, -ă, s.n. (reg.) împodobire cu |şabace|şabacă| (v.) a îmbrăcămintei: şăbăceală. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Categorie DEX S
Definitie ‘sabaci’
şăbăcí, şăbăcésc, vb. IV (reg.) a împodobi cu |şabace|şabacă| (v.) îmbrăcămintea. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘sabaceala’
şăbăceálă, şăbăcéli, s.f. (reg.)împodobire cu |şabace|şabacă| (v.); săbăcit (la îmbrăcăminte). Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘sabaca’
ŞABÁCĂ, şabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă, milieuri, etc. [Var.: şabác s.n.] – Cf. tc. %şebeke%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabar’
ŞÁBĂR, şabăre, s.n. Răzuitor folosit pentru curăţirea de parafină a interiorului ţevilor de extracţie ale sondelor. ** Creion de răzuit. – Din germ Schaber. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabac’
ŞABÁC s.n. v. şabacă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabaoanca’
săbăoánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘saba’
sabá adv. (reg.; în expr.) a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘sabana’
ŞABANÁ, şabanale, s.f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii şi pajii la curţile domneşti. [Var.: şavaná s.f.] – Din tc. şebane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sa’
ŞA, şei, s.f. 1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. * Expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din şa = a vorbi de sus, cu siguranţă de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului. 3. Os din spinarea găinii. * Şaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părţi de teren mai ridicate, cu care alcătuieşte un ansamblu; curmătură. Şaua dealului. [Var.: şea s.f.] – Lat. sella. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române