Categorie DEX K

Definitie ‘kagu’

KÁGU s.m. Pasăre din Noua Caledonie, de mărimea unui corb, cu un penaj cenuşiu, având pe cap o creastă cu pene pe care o ridică şi o coboară după voie. (cf. germ. Kagu) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kabuki’

KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. * (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kabili’

KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kabil’

kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

Definitie ‘k’

K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kantism’

KANTÍSM s.n. (Fil.) |Kantianism|Kantianism|. – Din fr. kantisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kalong’

KALÓNG s.m. Cel mai mare liliac din lume, care trăieşte în Asia tropicală, ziua dormind în arbori, agăţat cu capul în jos, şi seara deplasându-se în plantaţii pentru a se hrăni cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kaiten’

KÁITEN s.n. Torpilă japoneză (corespondent naval al avionului kamikaze) condusă de un pilot sinucigaş, până la lovirea ţintei. (cf. fr. kaiten) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kantianism’

KANTIANÍSM s.n. Sistem filozofic iniţiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kalokagathia’

KALOKAGATHÍA s.f. 1. (Fil.) Idealul educativ, de om dezvoltat armonios. ** Armonizare a frumosului şi binelui în idealul perfecţiunii. 2. Teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale şi ale cunoaşterii, pot avea şi valoare estetică. (din gr. kalokagathia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme