Categorie DEX K

Definitie ‘kagu’

KÁGU s.m. Pasăre din Noua Caledonie, de mărimea unui corb, cu un penaj cenuşiu, având pe cap o creastă cu pene pe care o ridică şi o coboară după voie. (cf. germ. Kagu) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kabuki’

KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. * (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kabili’

KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kabil’

kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

Definitie ‘k’

K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kama’

KÁMĂ s.f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naştere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheaţă stagnantă şi versanţii văii. (din engl. kame < scoţ. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kaizer’

KÁIZER^1, kaizeri, s.m. Denumire dată împăraţilor „Sfântului imperiu roman de naţiune germană” şi apoi împăraţilor Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris şi: kaiser. – Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kantism’

KANTÍSM s.n. (Fil.) |Kantianism|Kantianism|. – Din fr. kantisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘kalong’

KALÓNG s.m. Cel mai mare liliac din lume, care trăieşte în Asia tropicală, ziua dormind în arbori, agăţat cu capul în jos, şi seara deplasându-se în plantaţii pentru a se hrăni cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘kaiten’

KÁITEN s.n. Torpilă japoneză (corespondent naval al avionului kamikaze) condusă de un pilot sinucigaş, până la lovirea ţintei. (cf. fr. kaiten) Sursa: Marele dicţionar de neologisme