Categorie DEX Z

Definitie ‘zabava’

ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. * Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabauc’

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabar’

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘zabovire’

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s.f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabaluta’

ZĂBĂLÚŢĂ, zăbăluţe, s.f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabovi’

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ** Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabalos’

ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloşi, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zaboveala’

ZĂBOVEÁLĂ s.f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Sursa: Dicţionarul etimologic român

Definitie ‘zabala’

ZĂBÁLĂ, zăbale, s.f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subţire de metal cu două braţe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni şi a-l conduce. 2. Bubuliţă albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colţurile gurii şi la vite pe buze; zăbăluţă. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabon’

ZĂBÓN s.n. (Var.) |Zăbun|Zăbun|. Sursa: Dicţionarul etimologic român