Categorie DEX Z

Definitie ‘zabic’

ZĂBÍC s.n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român

Definitie ‘zabet’

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabavnic’

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăboveşte, care întârzie; zăbovitor. ** Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabavi’

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. |zăbovi|zabovi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabava’

ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. * Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabauc’

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabar’

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘zabovire’

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s.f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabaluta’

ZĂBĂLÚŢĂ, zăbăluţe, s.f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘zabovi’

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ** Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române