Categorie DEX F

Definitie ‘fabricant’

FABRICÁNT, -Ă, fabricanţi, -te, s.m. şi f. Proprietar şi conducător al unei fabrici; industriaş. ** Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘fabrica’

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ** P. gener. (Fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ** Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘fabliau’

FABLIAU BLI-Ó/ s. f. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri. (< fr. fabliau) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘fabianism’

FABIANÍSM s.n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘fabian’

FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, s.m. şi f. Adept al |fabianismului|fabianism|. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘föhn’

föhn (germ.) [pron. fön] s. n., (aparat) pl. föhnuri (föh-nuri) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

Definitie ‘fa’

FA^1 s.m. invar. (Muz.) |Treapta|Treapta| a patra din |gama|gama| |majoră|major| tip; sunetul şi notaţia corespunzătoare acestei trepte. ** Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘fabulare’

FABULÁRE, fabulări, s.f. Faptul de a fabula. – V. |fabula|fabula|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘f’

F s.m. invar. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |labiodentală|labiodental| surdă (2)). [Pr.: fe]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘fabula’

FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire |alegorică|alegoric|, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ** Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române