Definitie ‘oaie’

OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). * Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un câştig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părţi. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deştept (sau şiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acţiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ** Carne de oaie (1). ** Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) |Credincios|Credincios|, considerat în raport cu preotul; creştin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române