Definitie ‘rabdator’

RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ** (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – |Răbda|Răbda| + suf. -ător. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române