UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o |meserie|meserie| lucrând în producţie sub îndrumarea unui |meşter|mester| sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui |savant|savant|, al unui |filozof|filozof|, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; |discipol|discipol|, |elev|elev|. – Din sl. učenikŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.