BĂBĂÍŢĂ s.m. (Înv. şi reg.) Diminutiv al lui babaie. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

BABÁIE s.m. (Înv. şi reg). |Babacă|Babacă|. – Din bab[acă] + suf. -aie. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

BĂBÁICĂ, băbăici, s.f. (Reg.) |Vâslă^1|Vâslă|. [Var.: bobáică s.f.] – Din ucr. babajka. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

babáic, babáici, s.m. (reg.) tată Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Bába-Hârca s. pr. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BABAGÁIA s. v. cloşca-cu-pui, puia-gaia, uliul-şi-porumbeii. Sursa: Dicţionar de sinonime

Babadám Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BĂBĂCÚŢĂ, băbăcuţi, s.m. (Înv. şi reg.) Diminutiv al lui |babacă|babacă|. – Babacă + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

băbăcúţ, băbăcúţi, s.m. (înv. şi reg.) tătic Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Bába-Cloánţa s. pr. f. s. pr. m. (în formula Adám -Babadám) Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române