Categorie DEX M - Page 3

Definitie ‘macanitura’

MĂCĂNITÚRĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘macadamiza’

MACADAMIZÁ, macadamizez, vb. I. tranz. (Rar) A pietrui un drum cu |macadam|macadam|. – Din fr. macadamiser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘m’

M s.m. invar. A şaisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană |sonantă|sonanta| |oclusivă|oclusiva| |nazală (2)|nazal| |bilabială|bilabial|). [Pr.: me]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macanit’

MĂCĂNÍT s.n. Faptul de a măcăni; |măcăit|măcăit|. – V. |măcăni|măcăni|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macadam’

MACADÁM, macadamuri s.n. Drum pavat cu piatră măruntă îndesată cu compresorul şi de obicei impregnată cu gudron sau cu alt material de legătură; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macani’

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A |măcăi|măcăi|. – Mac^1 + suf. -ăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macacai’

măcăcăí, pers. 3 sg. măcắcăie, vb. IV (reg.) a striga aşa cum strigă caprele. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘macama’

MACÁMĂ, macame, s.f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macac’

MACÁC, macaci, s.m. Numele mai multor specii de maimuţe mici, cu capul turtit şi cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparţine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘macaroana’

MACAROÁNĂ, macaroane, s.f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricaţie industrială, în formă de tuburi lungi şi subţiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. %maccherone%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române