A^1 s.m. invar. Prima literă a |alfabetului|alfabet| limbii române; |sunetul|sunet| notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită |medială|medial|). * Expr. De la a la z = de la început până la sfârşit; totul, în întregime. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Tag Archives: sursa
Definitie ‘aajungelaexport’
a ajunge la export expr. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘abanos’
ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; |eben|eben| (Dyospyros). * Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘aajungelacovrigi’
a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘abandonat’
ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ** Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat^2. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘aajungedincalmagar’
a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘abandonare’
ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; |părăsire|părăsire|. – V. |abandona|abandona|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘aajungedepoveste’
a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘abanat’
ABĂNAT s.n. v. |bănat|bănat|. Sursa: Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) – Termeni regionali