ECHIN- v. |echino-|echino|. Sursa: Dicţionar de neologisme

echilibránt adj. m., pl. echilibránţi; f. sg. echilibrántă, pl. echilibránte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECHIMÓZĂ, echimoze, s.f. Pată de culoare roşie-vineţie, evoluând până la galben, apărută pe piele prin ieşirea sângelui la suprafaţă în urma unei lovituri; vânătaie, vineţeală. – Din fr. ecchymose. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

echilibráj s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECHIMÓTIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la echimoză. [< fr. ecchymotique]. Sursa: Dicţionar de neologisme

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. şi refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ** Tranz. A face ca două valori, preţuri, bugete etc. să fie în proporţie justă una faţă de cealaltă. – Din fr. équilibrer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ECHIMOLECULARITÁTE s.f. Stare a unei soluţii echimoleculare. [Cf. fr. équimolécularité]. Sursa: Dicţionar de neologisme

ECHILATERÁL, -Ă, echilaterali, -e, adj. (Despre unele figuri geometrice) care are toate laturile egale. – Din fr. équilatéral, lat. aequilateralis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

echimoleculár adj. m., pl. echimoleculári; f. sg. echimoleculáră, pl. echimoleculáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

echilatér adj. m., pl. echilatéri; f. sg. echilatéră, pl. echilatére Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române