Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

TÁBLĂ^1, table, s.f. 1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje şi a altor obiecte. 2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicaţii, firme, date; tăblie (1). * Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu |stilul|stil| (prin zgâriere). ** (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două |lespezi|lespede| de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la şcoală şi la universitate; tabelă (2). * Expr. A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecţie (în faţa tablei). 4. Tabel (1). * Tabla lui Pitagora = tabla înmulţirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcţii |trigonometrice|trigonometric|. 5. (Reg.) Bucată de pământ semănată. ** Strat de legume. – Din sl. tabla (cu sensuri după fr. table). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române