năbârna adv. (în expr.) a da nâbârna = a intra undeva nepoftit, a da buzna. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

năbónic s.n. (reg.) instrument de lemn, de forma unui cuţit, cu care se bate cânepa. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

năbărî, năbărăsc, vb. IV (reg.) a invada, a asalta. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

năboitúră, năboitúri, s.f. (reg.) loc inundat de ape, mâlit. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

NĂBÂRGEÁC adj, s. v. |bleg|bleg|, |nătăfleţ|nătăfleţ|, |nătărău|nătărău|, |nătâng|nătâng|, |neghiob|neghiob|, |nerod|nerod|, |netot|netot|, |prost|prost|, |prostănac|prostănac|, |stupid|stupid|, |tont|tont|, |tontălău|tontălău|. Sursa: Dicţionar de sinonime

NĂBOÍT adj. v. |asudat|asudat|, |înnăduşit|înnăduşit|, |năduşit|năduşit|, |transpirat|transpirat|, |ud|ud|. Sursa: Dicţionar de sinonime

năbădí, năbădésc, vb. IV (reg.) a înălbi pânza. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

NĂBOÍRE, năboiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a (se) năboi^2 şi rezultatul ei. – V. |năboi^2|năboi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) năbădăi^2 şi rezultatul ei. – V. |năbădăi^2|năbădăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

nabóinic, nabóinice, s.n. (reg.) unealtă cu care se bat parii carmacelor pentru a fi fixaţi în fundul unei ape; mai. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme