SĂBIÚŢĂ, săbiuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie şi cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – |Sabie|Sabie| + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Categorie DEX S - Page 3
Definitie ‘sabicioara’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SĂBICIOÁRĂ s. v. |sabie|sabie|, |sabiţă|sabiţă|, |săbioară|săbioară|, |săbiuţă|săbiuţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘sabasi’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
săbăşí, săbăşésc, vb. IV (reg.; despre oameni) a asemui, a confunda. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘sablon’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ŞABLÓN, şabloane, s.n. 1. Model în mărime naturală al unei piese, care serveşte la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aşchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porţiuni de suprafaţă pe care se aplică o vopsea etc. ** Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricaţie. 2. Fig. Formulă stereotipă; repetare mecanică, lipsită de interes şi de originalitate a unui model oarecare; clişeu verbal. – Din germ. Schablone. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabiusca’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SĂBIÚŞCĂ s. v. |săbioară|săbioară|, |săbiuţă|săbiuţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘sabiat’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
săbiát, -ă, adj. 1. (înv. şi reg.) care este ca o sabie, ascuţit ca o sabie. 2. (reg.) strâmb, pieziş, oblic. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘sabasag’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SĂBĂŞÁG s. v. |concediu|concediu|, |învoire|învoire|, |permisie|permisie|, |vacanţă|vacanţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘sablimatie’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SABLIMÁŢIE s. v. |sublimare|sublimare|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘sabita’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SÁBIŢĂ, sabiţe, s.f. (Iht.) |Sabie (2)|sabie|. – Din bg. sabica. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘sabia’
Adaugat de Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
SĂBIÁ, săbiéz, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din |sabie|sabie|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
