LÁBRUM s.n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ** Buză superioară la insecte şi la mamifere. – Din lat. labrum. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂCĂTUÍRE, lăcătuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a lăcătui şi rezultatul ei. – V. |lăcătui|lăcătui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LÁBRU, labri, s.m. Peşte marin comestibil care trăieşte pe lângă ţărmuri stâncoase (Labrus). – Din fr. labre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – |Lacăt|Lacăt| + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LABRODÓR^3 s. m. plugar în Spania. (< sp. labrador) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

LĂCĂTÓI, lăcătoaie, s.n. Augmentativ al lui lacăt. – |Lacăt|Lacăt| + suf. -oi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

labríde s. n., pl. labríde Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

LĂCĂŢÉL, lăcăţele, s.n. Diminutiv al lui lacăt. – |Lacăt|Lacăt| + suf. -el. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

labradorít s. n. (sil. -bra-), pl. labradoríte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

LĂCÁTĂ s.f. v. |lacăt|lacăt|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române